Serepta Mason
Florile vieții mele s-au desfăcut în toate părțile,
Mai puțin cele expuse unui vânt amar care a ofilit petalele
Pe partea dinspre care voi cei din oraș mă puteați vedea.
Din țărână ridic acest glas de protest:
Nu mi-ați văzut niciodată partea înflorită!
Voi, care trăiți, voi sunteți chiar ignoranții
Care nu știu căile vântului
Și forțele nevăzute
Care guvernează procesul numit viață
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vânt
- poezii despre flori
- poezii despre proteste
- poezii despre oraș
- poezii despre masonerie
- poezii despre ignoranță
- poezii despre forță
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Parodie Vai, Edgar, dragule, de câte ori te-am prevenit (îndemnat, implorat, amenințat) să-mi dezvălui mai liber și mai loial partea aceea delicioasă (grațioasă, maiestuoasă, credincioasă) din singurătatea sufletului Tău, în care Tu privești din când în când, și ești uimit că n-ai ce căuta acolo ...! Ah, baby, de câte ori te-am rugat (implorat, revoltat, amenințat) și am și murit și reînviat, de dragul tău ... De câte ori... de câte ori ... De câte ooooooooooooooori ... Iar acum, ingratule, îmi poluezi simfonia toamnei acesteia superbe, In memoriam, în care eu îmi apăr, în delir, cea a mai rămas din adevărurile tale îmbietoare (înălțătoare, înrobitoare, ucigătoare) și din toate minciunle tale parfumate (vinovate, gogonate, perimate), Ah, îmi poluezi liniștea mormântală cu decibelii infernali ai vaietului tău ursuz (confuz, difuz, optuz )! O să-mi pun căști Sony să nu-l mai aud! Sau poate-mi împrumuți o cupă (de orhidee) din ceara aia a lui Ulise ... Știi, aia pe care ți-o turnai Tu în prețoasele-ți urechiușe, acum o mie de ani (și ceva), ca să nu mai auzi trilul meu fermecător (genial, magistral, nobiliar)! Florile vieții tale s-au desfăcut în toate părțile? Și mă faci și pe mine vinovată că nu ți-am văzut (laolaltă cu ceilalți oameni), partea aceea înflorită (nobilă, afabilă, donchihabilă)? Poftim, ia viața mea și împrăști-o în toate zările (neanturile, hadesurile, adâncurile) ... Ia-o întreagă, dear și desfată-ți cu ea florile, în direcția pe care o simți (uzitezi, maximizezi, idolatrizezi), undeva, departe, cât mai departe de mine... Fă ce vrei cu ea dar, nu mai tăcea! Nu mai tăceaaaaaaaaaaaaaaaaa! Vorbește concret ce te pustiește (nemulțumește, neîmplinește, nefericește) Vorbește Tu ori tac eu! Toujours! |
2 gabyloori [din public] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Frumos! Frumoasa parodie, doamna Mirancea. |