Peleg Poaque
Caii și oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică și svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toți caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călărețul
Și a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur și simplu, bucăți.
Vedeți, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea ușor pentru plug sau pentru tracțiune.
Iar când am încercat să-l călăresc well,
A luat-o razna și m-a ucis.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre călărie
- poezii despre viteză
- poezii despre victorie
- poezii despre superlative
- poezii despre picioare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre muncă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.