Edith Conant
Pe locul acesta adăstăm noi, aducerile aminte,
Cu privirile plecate pentru că nu ne place să citim:
"Iunie, 17 - 1884, vârsta 21 de ani și 3 zile".
Acum toate s-au schimbat,
Iar noi noi, memoriile stăm aici singure, nouă înșine suficiente,
Nici un ochi nu ne zărește, nu este conștient de prezența noastră.
Soțul tău este mort, sora ta își trăiește viața departe,
Tatăl tău este înconvoiat de ani;
El nu-și nu mai părăsește ograda și, oricum, te-a uitat demult.
Nimeni nu-și amintește fața ta deosebită,
Vocea ta melodioasă!
Și cum cântai în dimineața aceea în care te-a lovit nenorocirea,
Cu un farmec sfâșietor, cu o tristețe cutremurătoare!
Chiar înainte de moartea ta și a copilului.
Toate au fost uitate, dar nu de noi, amintirile,
Pierdute de lume.
Toate s-au schimbat în altceva, mai puțin râul și dealul
Care totuși s-au schimbat și ele.
Numai soarele fierbinte și stelele tăcute sunt la fel.
Iar noi noi, memoriile, stăm aici de veghe,
Cu ochii închiși de spuza lacrimilor
Într-o incomensurabilă, nesfârșită extenuare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.