Eterna oboseală
tu știi... am obosit să mai trăiesc...
aș vrea s-adorm... să nu mă mai trezesc...
deși o știu - oricum voi adormi
când clipa sorocită va veni
și când va fi, vă rog să mă-ngropați
în cimitir, pe deal, la margine de sat
acolo unde toți ai noștri zac
acolo unde-s fii lângă tați
și fiicele alăturea de mame
și iarba parcă-i verdele din oameni
acolo, sus, pe deal, la margine de sat
să îngropați din versul meu ce-a mai rămas
să scriti, Vă rog pe piatra de mormînt
că zace-aici nu om ci doar framânt...
tu știi... am obosit să mai trăiesc...
aș vrea s-adorm... să nu mă mai trezesc...
deși o știu - oricum voi adormi
când clipa sorocită va veni...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre poezie
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.