Nicolae Paul Mihail – Opera Omnia

Analizându-ţi mersul solitar
Prin mori de vânt şi străzi incendiate,
Astăzi serbăm pe marele zidar
Ce-a ridicat din litere CETATE.

Din opera-ţi de iau eşantion
Spre-a arunca-n trecut doar o scânteie,
Văd că-ncepuşi să urci în Panteon
De mult, cu "Cibernetica femeie".

Şi dac-ai scris la "Posturi clandestine"
Doar într-un an, însă cu mult nesaţiu,
Ai scos "Războiul undelor senine"
Ca şi "Potirul Sfântului Pancraţiu".

Lansaşi apoi un "Damen vals" satiric
Ca ofiţerul cu trăiri galante
Ca astăzi noi să navigăm oniric
Zburând "Pe-aripa vântului de noapte".

Şi cinic "Demascaşi pe Turnesol"
Doar prin consemne abracadabrante
Punând de-atunci răsadurile-n sol
Spre-a răsări noi "Întâmplări de noapte".

Aşa cum stâmpăr n-ai avut deloc,
Te-ai apucat să strigi în cafenea
Pe când jucai la "Roata cu noroc",
Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea?

Ai dat, intrând în intrigi nesătule,
Chiar "Lui Socrate, Cupa", ca să bea
Te-ai apucat "La trântă cu Hercule"
Fără să-ţi pui "Mănuşi de catifea".

Am zis, citindu-ţi multele eresuri:
Ce minte cu sclipiri de diamant
De-a creionat în splendide-arabescuri
Chiar şi pe "Genoveva de trabant".

Şi cum nu ştiu cam ce mai scrii curent
Sau de mai ai lucrări needitate,
Eventual să laşi un testament
Să-l folosim ca o conformitate.

P. S.

O, iartă-mi, Doamne, scrisul meu eretic
De a păcătui cu epilogul,
Sau poate vrei să-l ţii matusalemic
Ca să ne scrie dânsul necrologul,

Căci după mintea lui în apogeu
Întreţinând a scrisului cutumă,
Nu cred că ne va ţine Dumnezeu
Să îi citim vreo operă postumă.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!