Rondelul epigramistului
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț,
Am scris mici versuri, din răsfăț,
Pe o hârtie de doi bani.
Cu epigrama-n vârf de băț,
Mă și vedeam printre titani
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț.
Și din iubire pentru fani,
Am scris mereu, mereu, să-nvăț,
Tot atacând, am și dușmani,
Doar poanta n-o pot ține-n băț
Că nu mai am patru'j de ani.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.