Mama
Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veşnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ş-adesea, în chindii...
A pus, în viaţa toată, temelii
Ce dăinuie şi azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri şi-n vii,
Dar şi-n eterna Cernă, şi-n Zăvoi...
Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât şi la bine...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Dumitru Gherghina. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.