Iluzie
Era o ceaţă... Mă treceau fiorii
De parcă printr-o lacrimă priveam
Un fel de neodihnă a culorii
Zbătându-se în termopanul de la geam.
Cred că era un semn. Ceva megând pe roate
Atât de simplu bolţile surpând,
Că se-auzea cum văile-nsetate
Se umplu, în tăcere, cu pământ.
Fosforescent şi palid şi aiurea,
Tu luminai din turnurile verii,
Dar trupul tău, ca mai demult, părea
Neînvăţat cu legile tăcerii...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Dumitru Gherghina. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.