Singurătate
Liniștea trosnește...
Din colțuri întunecoase
se-nalță
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...
Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simți că planezi peste lume...
Trăiești extazul
unei superiorități sublime.
Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
neliniști
și gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu ești sigur!
În această lume,
singurul lucru
neîndoielnic
e moartea ce vine.
De-acolo,
de dincolo de viață,
îi poți zâmbi disprețuitor lumii,
detașat,
cu privirea de gheață.
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.