N-are rost...
Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranțe și visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.
Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
și stricat
reușește
să rămână fără ecou.
Prefer să pierd totul
prieteni, speranțe și visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!
Prefer să câștig
nefericire, singurătate
și dreptul la iubire,
prin moarte...
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre prietenie
- poezii despre nefericire
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.