Caniculă

Cerul e gri –
cenuşă neclintită,
obosită,
amorţită,
anesteziată,
adormită.

Aerul tremură uşor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecaţi
într-un leneş dans,
vaporii fierbinţi,
enervanţi.

Vrei să respiri...
Plămânii
se urnesc greu –
bureţi storşi,
micşoraţi, chinuiţi
de armata de grade.

Agitat,
pulsul întrece măsura.
Artere şi vene
– reţea sângerândă –
greu suportă căldura.
Inima,
un tic-tac nebun,
speriată de foc
şi-necată de fum
caută umbra.

În cuva etanşă
a nopţii,
stelele palide fierb.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!