Singurătate
Te simt pierdut acolo-n depărtări,
În lumea mea de dincolo de zare...
La ușă vin și-mi bat colindători,
E zvon și zori de zi de sărbătoare.
La gura sobei galbene gutui
Se-nalță în vapăi... E sărbătore...
Eu am rămas de-acum a nimănui
Și-n sufletu-mi e ger... Și gerul doare.
Privesc prin geamuri flăcări de lumini
Și leru-n suflet încă mai colindă
În lumea-mi, mă întorc printre străini
Și mă privesc cu lacrimi, în oglindă.
Mă-ntreb și eu "de ce sunt sărbători?"
A cui e lumea asta minunată?
Și noi am fost cândva colindători...
Această lume-a fost a noastră-odată.
Dar azi, doar tu îmi ești singurătate
Reazem iubirii care o ofer
Aceluia ce a plecat departe...
La pieptul meu te am, te strâng, te chem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gutui
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.