CASA BUNICILOR
De ce-mi stăruie în minte,
Vechiul bucium de la stână,
Prins de cureaua cu albe ținte,
Lângă ușa scârțâind, bătrână?
De ce mi se pare frumoasă,
Acea construcție simplă de lemn,
A bunicilor veche casă?
Cred că e al amintirilor semn.
Odăile cu dușumele de pământ,
Ferestre mici, tăiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilăriei mele.
Nu pot să alung din amintiri,
Să pun în locul lor palate,
Să înlocuiesc vechile trăiri,
Vă spun! Asta nu se poate.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre palate
- poezii despre lemn
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.