Câtă vreme suntem sănătoși, nu existăm. Mai exact nu știm că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătății, după ignioranța de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conștiința că are tot universul în față, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," își spune el.
Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.