Resemnare

Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când şcoli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înţeles:

De câte ori era gâlceavă între inşi,
Ăl mai inteligent, ţăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinşi,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,

Şi-apoi, el îşi vedea, savanţii spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă şi respect
Şi pentru el, ca om, şi pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,

Văzând iluştrii azi, toţi intelectuali,
De câte ori apar discuţii pentr-un fleac,
Cum sar la beregăţi, chiar de nu sunt rivali,
Făr‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,

Şi-n plus... neobrăzaţi, trufaşi, impertinenţi,
Dar... ce s-o mai lungim, rămâne între noi...
Demult s-au dus acei ţărani inteligenţi,
Cu jenă şi respect, făcând pasul napoi!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!