Madeleine
S-au golit nopțile toate,
cufere cu galbeni, sparte,
se mai văd urmele dinților în pernă,
craterul viselor, pe scândurile rupte,
licheni au crescut, șerpi leneși, Madeleine,
se-nvârt palele, orele, zorii,
unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni,
dar ce bem înainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede nici un duh,
cine poate, mai crede, cine nu,
se întoarce cu fața la perete, în geamăt.
Și-ngheață.
**********
Cadavre pe Sena, acolo l-am zărit pe Paul Celan, avea o inimă fragilă, de porțelan, dacă puteam l-aș fi oprit din zbor, dar el acum se plimbă-n Elsinor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre șerpi
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lene
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.