Scribul
Mă vizitează tot mai rar
Respirația -
Nu mai respir - deci nu mai scriu
Prin urmare nu mai trăiesc.
Și acum întreb:
Porția mea de aer - rămasă
(Că m-am dus înainte de vreme)
Folosește la ceva?
Măcar să se fi împărțit la săraci
(Dacă ar fi posibil)
Dar e o economie de neînțeles
A neantului -
Și mai departe:
Ce mai aveam eu de scris
Cine va scrie? Că nici firele de nisip
Nu seamănă unul cu altul
Ce pană să se înnoade exact
La firul meu început?
Și tocmai căzusem
Pe-o mină de subiecte, teme grozave -
Îmi încropisem - zbârnâia - stilul
Sau măcar cine îmi va înțelege notele
Pe care n-am reușit să le pun în ordine?
Răspunzi tu
La aceste întrebări simple, de bun-simț,
Neantule pur?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.