Lui Janet Nică, la vol. "Şarmant april" (sonete)

Când te-am citit, pătruns de gelozie,
Simţeam în mine marea umilinţă.
În versul tău vedeam o biruinţă
Şi har dumnezeiesc de poezie.

Mă năpădea fărâma de credinţă
Că şi talentul meu putea să fie
Un adevăr născut din ironie
Şi o izbândă-n marea neputinţă.

Am scos batista lacrimei plăpânde
Lăsând obrazul să-şi prelingă firul
Spre rădăcini de-a pururea flămânde

Din care răsări-va trandafirul
Care să-mi dea în marea cutezanţă
Deschideri spre culoare şi speranţă.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!