Rece spirit

Crispare în trup a minţii indusă în filete
De simţuri îngrădite în strâns de răsuflare
Nedusă pân' la capăt, într-o întreruptă stare
De un confort pierdut, abrupt ori pe-ndelete.

Redoare de casant ce nu mai poat' să îndoaie,
De-un translucid sticlos doar traversând priviri;
Refracţie orbindă-n ecou cu zămisliri
De gând în ataşări, prelins cum gras de ploaie.

Rigid de nepătrunsul brusc asentimental
Ce-atingerea nu lasă nici finele amprente
Şi nici atinsu-n sine nu este realmente,
Doar testul virtual, pur imperceptual.

Cuvântul însăşi rare e, strâns picuri ca de gheaţă,
Scăpat prin arctic arc de dinţii doar în fantă;
Vorbă de-ngheţ pe-un abur cu-alunecuş de pantă
Ce nu permite urcuş prin viforul de ceaţă.

N-ar avea parcă sânge, e albăstriu de-azot
Circulând sacadat în stagnante negaţii
Fără speranţă a avea visate aspiraţii
De aţi aştepta dogori din alb, cald creozot.

Fugară apariţie-n mister de aisberguri
Cu neştiut volum şi neştiute rute
Frângând insesizabil, continuu întrerupte...
E-un rece personaj, cum lumânări din leduri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!