Doar o mie de ani
Acum o mie de ani...
înainte de a mă fi născut,
doream să exist;
pe urmă, am dorit să apari și tu
și să vii lângă mine!
Acum nu-mi mai doresc altceva,
decât să las eternității
o părticică din noi,
cât să ajungă...
doar o mie de ani!
poezie de Iulia Mirancea (29 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre existență
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 31 martie 2013: |
*** De o mie de ani, mor de o mie de ori pe zi și moartea mea tot nu se mai termină. Ultima clipă stă ascunsă în inima ta. Oare până când? |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2013: |
Parca e o scena desprinsa din filmul "Undeva, candva" cu rolurile inversate: el e mai batran (cu mie de ani - o nimica toata) decat ea. Ea se naste cand el e cu un picior in vesnicie. Tipul face pasul spre ea, si aluneca in haul etern. Ce ti-e si cu asincroniile astea.... |
3 trifoi cu patru foi [din public] a spus pe 21 mai 2013: |
Ultima clipa sta/ascunsa in inima ta/Oare pana cand? |
4 Alisa [din public] a spus pe 21 mai 2013: |
Trifoi cu patru foi, viața poate fi și mai ascunsâ de atât! Fiți fericit pentru ceea ce vi s-a dezvăluit! |
5 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 21 mai 2013: |
Cu ce se poate ascunde viața? Cu trifoi cu patru foi? |