Alt destin
Pierdut în noaptea înstelată,
Pașesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.
Se pierde Terra-n întuneric,
Și tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor și sferic,
Care apoi de-antreg dispare.
Și nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Și liniște nemărginită.
Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Și nu mi s-o mai ști de nume
În veșnica imensitate.
Sunt un proscris pe care-l poartă
Un nencetat, puternic stimul,
De-ași încropi o nouă soartă
Și-un alt destin mai bun ca primul.
Și doar o jale am eu, poate,
Altfel, mi-ar fi cu totul bine;
Iubito-am renunțat la toate,
Iar tu ai renunțat la mine.
poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre stele căzătoare, poezii despre noapte sau poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.