SUNT SI EU...
Sunt și eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând același steag,
Al vieții pe pământ.
Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.
Acest cearșaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparență,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esență.
Cerul nesfârșit îmi e acoperiș,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ține înveliș,
Asta, chiar de foarte multe ori.
Îmi caut sufletul departe,
În veșnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant și fericire.
06 octombrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre nori, poezii despre fericire sau poezii despre drapel
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.