Țigănie
De când mi-e nația, ce-o știu eu singur sau din spuse de bunici,
Nu-mi amintesc și nici din cărți nu am citit să am vreo probă
Că romii-s ziși țiganii și nici c-ar fi bogații de pe-aici
Sau să conducă din destine?... Decât în comunism și-acum sub scut de robă!
Nici n-am iubit sclavie, doar am citit de slugi, lăutărie,
Dar nu mi-aș fi închipuit în veci că neam mi-ar fi atât de prost
Și-atât de oneros să-și vândă țara -pe doi bani lai- oțelărie,
Să-și facă obicei la șpagă de nimic!?... Să vândă obștesc pe-un nul de cost?!
C-așa-m ajuns să văd cruciș palatele zoind de ornamente,
Să plâng bătrâni rămași pe drumuri din casele furate cu notari,
Să-ngân într-o înjură pe manele, muzica de azi eminamente
Din discoteci!?... Unde-n prostie adolescente ce le creștem cred țiganii în piștari tari!
Mi s-a luat până și o țară, numele mi s-a stâlcit, sunt o rușine
Și nu facem nimic, nu mai avem mândrie, ne-nchinăm umili
Crescând cum herghelii de altă dată hoarde, înmulțind etnia ce-mi ia bine
Și a înmulțit bulăuri; crede doar viol, hoția, șpaga... nu citește, îmi ia zile!
Sunt un discriminat autohton de-o plagă cultivată sistematic,
Călcat de Mercedesuri și Ferarri conduse fără de permise
Și fac apologia migrator-nomadă; sunt Europei un antipatic!...
Ca un cretin dându-le banii mei, europene fonduri, aurul străbun, să-și împlinească vise!?!
Să rupem cercul vicios, să denumim așa cum se cuvine pe țigan;
Gitani, gipsy, ce-s ei prin ei, ceea ce sunt o seminție
Ce-i obligată fizic și moral -de nu o oblig ca pe-un infecțios varan-
Să-și ducă trai așa ca mine, din zori muncind nu bălăcindu-se-n mocirlă!... Țigănie!!!...
... Să-și cânte coarde, să-și danseze rituri, să se-njure-n limba lor de vor,
Să-și tragă burțile hidoase, să se spele, să învețe ca și mine carte!...
De nu să-și ducă viața cum și-o merită și-și construiesc, să-i știu că mor
Așa cum și-alte nații au murit din nepăsare, nu mai sunt de azi, de ieri, planetei parte!!!
Nu-i vreo xenofobie, ură, sentimentul-suferință ce-l trăiesc perpetuat tot mai departe, mai departe, mai departe...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prostie
- poezii despre muzică
- poezii despre cărți
- poezii despre bani
- poezii despre Europa
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.