PRIMAVARA...
Când iese frunza la răchită,
Cu verdele atât de crud
Și e câmpia iarăși înverzită,
Frumoasă ca un tânăr nud.
Îmi pun câmpul așternut,
Căpătâi snop de strujeni
Și mă văd la început,
Mic copil la Rădășeni.
Îmi vreau cenușa risipită,
Prin glodul satului natal,
Prin pâraie pline de răchită,
Pe unde cânta cândva LICAN.
Aprilie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre început
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sat
- poezii despre nuditate
- poezii despre muzică
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.