Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâștigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârșit algor,
Despletite ramuri de frunziș și floare
Infinite toamne - deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieților altoi.
Ar fi fost arcușul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?
Un actor ce-și joacă ultimul său rol,
Monolog pe scenă - tristă amăgire
Casa e închisă, teatrul este gol.
Ce este cu tine? - Este primăvară!
Simfonia lumii în culori și-n cânt
Viață, împlinire-n formă inelară
Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.
Femeie!
poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre văduvie
- poezii despre vioară
- poezii despre vals
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre teatru
- poezii despre sport
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 felix_PC23 [din public] a spus pe 9 martie 2013: |
foarte frumos, o poezie care m-a uns pe suflet. |