Înserare de primăvară
Se duce soarele, unde s-o duce,
Și vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Și latră câinii, făr-a conteni.
Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicați,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugați.
Să nu-mi furați această perspectivă,
Căci, dacă știu prea multe, mor ca voi;
Și n-aveți nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciți pe Dumnezeu, apoi!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre dulciuri
- poezii despre boi
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.