Unii poeţi parcă scriu pe glaspapir. Cuvintele apar întrerupte, zgâriate, neinteligibile, zgrunţuroase. Începi lectura şi după câteva versuri simţi cum încâlceala ideatică din mintea autorului te tulbură şi pe tine, îţi creează o stare de disconfort dacă nu chiar de confuzie, determinându-te să abandonezi tentativa de a termina de citit poemul cu pricina. Cauţi salvarea în alte pagini, dar simţi fragmentele minuscule de sticlă întrându-ţi în degete, duşmănoase şi respingătoare, aşa că într-un final renunţi şi aşezi cu grijă cartea înapoi pe raftul de unde ai luat-o, dacă nu cumva o îndeşi înciudat la întâmplare, unde s-o nimeri...

Mihail Mataringa (3 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!