În rol secundar
eu am venit să vă spun că trăiesc
nu știu cât de bine mă veți înțelege
mi-am permis să croiesc din noapte
o singură pelerină
impermeabilă
fără zorzoane în stil medieval
am avut curajul să las un om de rând la intrare
el nu vede cablurile
prin care m-am conectat la întuneric
se ține de stâlpul gardului de beton
crezând că hoții sapă cu unelte neconvenționale
l-am servit cu bomboane
să-i crească nivelul de zahăr din sânge
leșină foarte des când vede femei
își duce sentimentele
la tomberonul cu materiale reciclabile
are inima într-un pet de doi litri și jumătate
cumpărat la promoție
se menține treaz după cum oscilează temperatura
ieri se topise roșul din ventriculul stâng
pulsa lângă dop
presiunea exercitată asupra cuvintelor sacre
mărește viteza sângelui
indiferent de celula în care ești prizonier
nu cer să mă înțeleagă
bărbatul care îmi fragmentează cearșaful
pretinzând că bucata lui de pat
are o importanță mai mare
în ceea ce privește somnul
el mă vede ca pe o pâine
și câteva bonuri de masă
poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oțel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.