Calea cea mai bună
Mă topesc în focul amintirii
Și ard ca ceara lumânării,
Mai am în minte trandafirii
Pierduți în marginile zării.
Nu știu în care zeu să cred
Îl rog pe Creator să-mi spună,
Care e drumul meu cel neted
Sau care-i calea cea mai bună?
Tot întrebând, timpul trece,
Tacit își face mersul,
Și nimic nu va mai drege
Cât cuprinde Universul.
Uităm fără nici-o remușcare
Că am rostit niște cuvinte,
Cu promisiuni atât de rare
Nu le mai ținem minte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lumânări
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre ceară
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.