Reacție interioară
Cafeaua izvor amar,
Prima țigară sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalță răgușit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.
Lumina plutește doar la suprafață
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineții, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..
Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!
Patimă roasă de acidul din noi...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.