Vers peste timp
Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înțeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.
La hotărârea ta,
Voi da încă o șansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,
Și nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilatați prind contur de fereastră.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Virginia Radu Gavrilă. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre familie
- poezii despre eroism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.