Montale

Montale provine de la sentimentale,
El este amator de saturnalii regale,
Unii ieşim din mantaua lui Montale,
Alţii ex nihilo, ocaziile-s multe,
Oase de sepie lasă în urmă,
Matale ce spui? Îmi place mentalul feminin.
Princesse lointaine, fără intenţii spun,
Aproape că zbor, roţile săriră din drum,
Aşa cum viaţa fuge de eternul senin.
Primăvara se fac copii, nu ştii?
Vara se maturizează oricine,
Toamna se scufundă în sângele frunzelor,
Iarna ne potolim ca statuile.
La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă
Îmi cere bani, îi dărui inima.
Va cădea soarele ca un câine la drum lung?
Ca Zarathustra, ca lustra, moartea îşi pierde ochiul verde,
Puşcăriaşii –uriaşii îşi lasă lanţurile-n şanţuri.
Acesta e omul nou, un ou.
Nici mugetul de val rănit nu se aude,
Alge-n tremur, privesc în ceaţă răsărind
Astrul solar strivit de vremuri.
Dar peste turle şi livezi,
Ghirlande de aur, oarbe,
Închipuire, cum să vezi,
Iubirea cum încet ne soarbe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!