Zăludă

Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu ştii, zăludă,
cu cine eşti rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaşte,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât eşti mai modest, treci la rest,
de ce să iubeşti moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înţeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbeşti, îmi şopteşte,
te aud copiii şi te spun lui nea Peşte.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
fereşte-te să devii victima adevărului,
omul îşi suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viaţa-i frumoasă, palpită, ca o pipiţă,
O bomboană îţi schimbă gustul,
Naiv ca o gură de incendiu,
El ştia că afectarea este semnul indiferenţei,
Vântul sufla mai uşor ca o frunză,
Casele păreau solfegii solidificate,
Băltoacele aurite de soare ne orbeau,
Vorbeam şi ne certam în gând,
Tăceam ca două afeturi de tun.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!