Sunt arbore. Mă plec în fața vântului care aduce ploaia.
aforism de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre vânt, aforisme despre ploaie sau aforisme despre copaci
1 muzicanta [din public] a spus pe 31 august 2008: |
| Cu tot respectul pt autor, dar nu vantul aduce ploaia. |
2 Domnica [din public] a spus pe 31 august 2008: |
| Există un proverb care spune cam așa: "Vântul aduce ploaia, gluma bătaia". Deci, e deja proverbial acest fenomen al naturii... Oricum, cugetarea e cam obscură pentru mine, recunosc. |
3 Andrei [din public] a spus pe 31 august 2008: |
| Doamna Domnica, Eu nu cred că e vorba de obscuritate. Eu cred că mai degrabă unele din aforismele acestui autor păcătuiesc tocmai prin prea marea lor claritate, într-o perioadă în care, dacă nu ești puțin echivoc, nu te ia nimeni în seamă. Mesajul, cel puțin acela sesizat de mine, ar fi următorul: Îmi reprim orgoliul meu de arbore, mă plec în fața forței oarbe și umilitoare a vântului, pentru că vântul aduce norii, norii aduc ploaia, iar ploaia este vitală pentru crengile mele. Compromisul vieții noastre de zi cu zi, proiectat însă în lumea vegetală. |
4 Domnica [din public] a spus pe 31 august 2008: |
| Domnule Andrei, numai autorul însuși ar putea să ne dea un răspuns exact, dar am mulțumirea că intuiția mi-a spus și mie același lucru. Formulat puțin diferit: omul mândru se pleacă în fața necazurilor, dacă ele îi aduc ceea ce este vital pentru supraviețuirea și creșterea lui. Însă, vă contrazic, aforismele lui Butulescu sunt doar aparent clare. Inițial, am impresia că știu ce-a vrut să spună, dar aceeași intuiție îmi spune că e un cuvânt, e o nuanță pe undeva, e o răscruce de drumuri, care schimbă complet înțelesul. De aceea am rezerve, dacă nu știu pe ce cale s-o apuc. |
5 Georgeta Nedelcu [utilizator înregistrat] a spus pe 24 noiembrie 2010: |
| Batrinii spuneau ca vintul alunga ploaia si asa si este. |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 noiembrie 2010: |
| Cred ca plecaciunea arborelui nu e o umilintza, ci o gratitudine. Arborele ii este recunocator vantului care manevreaza ("orbeste" sau nu) norii, buretii flotanti imbibati cu H2O, care desi e "chioara" (sta oricum mai bine in privintza acuitatii vizuale decat vantul "orb") ii este absolut necesara. In viatza lui sedentara arborele e vizitat de vanturi benefice, aducatoare de ploaie si de vanturi sterile sau distructive, aducatoare de praf sau de fracturi vegetale. In fatza musafirilor eolieni din a doua categorie arborele butulescian nu executa reverentze, ci flexiuni obediente (care ar putea fi asimilate, urmand darele de gandire schitate de Andrei, cu un repertoriu de compromisuri). Imaginea arborelui recunoscator vantului (care transporta nori, care livreaza ploaie, care il uda la radacina, care ii hraneste toata scandura lui "first hand") seamana de foarte departe sau cu metafora Lui Pascal a "trestiei ganditoare". Si copacul butulescian gandeste (intelege necesitatea vantului care ii provoaca indoituri). Desi e mai trupes, mai batran si mai plin de noduri decat trestia pascaliana, arborele ganditor botulescian va supravietui mai putin in cartile de botanica filosofica. |
7 Condorul [din public] a spus pe 24 noiembrie 2010: |
| Inteleapta cugetare. Unii arbori nu se transforma in scanduri, ci MOR in PICIOARE, dar vor supravietui in cartile de ISTORIE a FILOZOFIEI.In fata vantului si a ploii se pleaca atat ARBORII cat si TRESTIILE, dar mai ales...STUFARISUL . |