Involuntară irosire
Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
Și-acum,
deși convingerea o am, de fără șarm,
de complicat,
de fără de talent,
mă încăpățânez pe-același drum...
și c-am un pic de armată, nu dezarm
neîncetat,
latent
mă pierd involuntar, mă irosind... un impotent.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Daniel Aurelian Rădulescu, se risipește pur și simplu în noi, cei care îi citim poeziile. Un poet cu cât se risipește mai mult cu atât se adună mai consistent. Nichita spunea că: "Poetul și soldatul, nu au viață proprie". D.A.R. ne convinge, iată, și de data aceasta. |
2 goeteri [din public] a spus pe 3 martie 2018: |
| Deci nimic, nu e neapărat irosire, e început sau sfârși din ceva, așa cum Girel Barbu umple spațiul lăsat... cu suflet. E și al meu acolo! |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 3 martie 2018: |
| Cu toată stima! Cum adică "pierd din mine ce-i sunt"? Am crezut că e o licență avangardistă, dar restul curge clasic, cu rime bine alese. Deci alta trebuie să fie explicația... Am sentimentul că e o greșeală de transcriere. Sau româna canadiană diferă atât de mult de cea de acasă? |
4 Flavia Enescu [din public] a spus pe 5 martie 2018: |
| Agamemnon cel interesant. |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 5 martie 2018: |
| Doamna Enescu! Nu vreau să mă dau interesant. Sunt doar interesat de logica unor construcții poetice, precum: știind că nicio gară nu există, sau nu-s primit... la mine e rasistă! Sau: "mă irosind... un impotent." Cu siguranță versurile citate conțin valori estetice care mie (ca amator) îmi scapă. Văd că doi profesioniști le apreciază la modul superlativ. Eu, păcatele mele, atâta pot, în neputința mea: să afirm că aceste construcții încalcă regulile limbii române. Reguli pe care nimeni nu are voie să le reguleze! |