Am fost...
Am fost atât de veselă odată
și străzile erau așa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine!
Eu, cea mai fericită fată!
Ți-am fost mereu atât de-aproape!
Am fost o lume și-mi erai o lume.
Însă o mână nevăzută ce desparte
m-a rupt de viată când m-a rupt de tine.
Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase,
pline de zâmbet și de voioșie
sunt tot ce-am fost, trăind, cândva,
în viața noastră-n bucurie!
În clipe grele, de melancolie,
când străzile îți par pustii
tu mângâie cu drag, o amintire!
În ea, pe mine mă mângâi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre melancolie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.