- implant
Implant
Nevrut, indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar şi mai am un singur dor.
E tot întreg sau o felie
Ce se lipeşte şi reneagă
Aşa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu duşmănie.
E lanţ incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... şi-o lesă,
Plantându-şi spor cum o ferigă.
E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.
De timp este un mesager
Purtând trăiri necunoscute,
La fel cum spusele-ar fi mute
Când sunt secrete de mister.
E-o particulă, un organ,
Un biologic artefact,
Dar e şi-un individ, un act,
Un cip, impostor pe ecran.
E căutat cum un filon
Marcat cu semn de purtător,
La fel de scump... din muritor
Făcând o piesă pentru don.
E-a repara pe Marx cu Kant
Visând, doar revopsind rugina!
La fel cum pentru orb, lumina
Este-o speranţă! Un implant!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 9 februarie 2013: |
| Impresionantă ascensiune artistică, după trei ani de la debut, Daniel Aurelian Rădulescu, e deja un poet adevărat, modern, cu un stil propriu, inconfundabil. Am ajuns să-i "ghicesc" poeziile, de la prima strofă, fără a-i vedea semnătura. D.A.Rădulescu (iniţialele numelui său este cel mai frumos DAR), ni se impune şi ne cucereşte. Sincere felicitări! |
2 goeteri [utilizator înregistrat] a spus pe 3 martie 2018: |
| Suntem fiecare o secundă de implant al timpului şi cât de frumos e când se adună în acelaşi împlânt... Aprecierea mea! |