Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre frunze
- poezii despre câini
- poezii despre visare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre gânduri
- poezii despre căderea frunzelor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.