Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre medicină, poezii despre vioară, poezii despre muzică, poezii despre medici, poezii despre medicamente sau poezii despre boală
1 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 2 februarie 2013: |
| Felicitari Marius! Mie-mi place... S-ar putea sa vina iar prozodia peste noi, insa parerea mea e ca ti-a iesit bine concertul. |
2 Marius Robu [autorul] a spus pe 2 februarie 2013: |
| Mulțumesc! Mai bine merg eu peste prozodie, decât să vină dânsa peste mine  După concert. |
3 mițirliu [din public] a spus pe 2 februarie 2013: |
| Boală grea, se vindecă cu nămol la doi metri adâncime, uns înainte cu miruri, și cu băi de parafină. |
4 Marius Robu [autorul] a spus pe 4 februarie 2013: |
| Da. Poetică rețetă! |