Rondelul despărțirii
La orice despărțire murim câte puțin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puține.
Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puțin,
E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărțire ți-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărțire murim câte puțin.
rondel de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Edmond Haraucourt. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 George Budoi [din public] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| EDMOND HARAUCOURT RONDELUL DESPĂRȚIRII Traducere liberă de Tudor Arghezi La orice despărțire murim câte puțin, Te simți mai singuratic, mai străin. E un adio dragostei lăsate, Un cântec îngânat pe jumătate. Un doliu-al legământului făcut, Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput, O amintire goală-a zălogului pierdut. Te-ai despărțit odată, ca din glumă, Cu-o-mbrățișare parcă și postumă. La fiece plecare, până la cea din urmă, Câte ceva din tine, rămas întreg, se curmă. |
2 George Budoi [din public] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| EDMOND HARAUCOURT RONDELUL DESPĂRȚIRII Traducere de Anonim Plecând, murim câte puțin, Căci mori în tot ce ți-e drag ție: Îți lași din suflet o fâșie În orice loc și ceas senin. Plecarea-i un nostalgic chin, Vers ultim dintr-o poezie; Plecând, murim câte puțin, Căci mori în tot ce ți-e drag ție. Și pleci, și e un joc deplin, Și până-n clipa de vecie, Îți semeni inima pustie În despărțirile ce vin; Plecând, murim câte puțin. PS: Dacă știe cineva autorul traducerii, îl rog să-l precizeze. |
3 George Budoi [din public] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| EDMOND HARAUCOURT LE RONDEL DE L'ADIEU (fr, original) Partir c'est mourir un peu, C'est mourir a ce que l'on aime: On laisse un peut de soi-meme En toute heure et dans tout lieu C'est toujours le deuil d'un voeu, Le dernier vers d'un poeme; C'est mourir a ce que l'on aime. Et l'on part et c'est un jeu Et jusqu'a l'adieu supreme C'est son ame que l'on seme, Que l'on seme en chaque adieu : Partir, c'est mourir un peu. PS: Cei care cunosc alte variante de traducere sunt rugați să le posteze. |
4 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| Domnule Budoi, vă mulțumesc pentru această poezie care este ca o cruce de lumină creată de Dumnezeu. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| Nu Dumnezeu, ci omul a inventat crucea. In ciuda aparentei sale neospitaliere, crucea a fost folosita drept obiect de mobilier destinat odihnei si reculegerii. La inceput omul, chipul si asemanarea lui Dumnezeu si-a asezat semenul oarecum diferit de el(desi asemanator cu celaalalt EL) si a vazut ca functioneaza. (Cel crucificat adoarme atat de profund incat parca nici nu-i vine sa se mai trezeasca). Vazand ca minunata inventie (proba incontestabila a talentului sau creator) e atat de eficace, intr-un elan de recunostinta filiala, omul l-a invitat pe Dumnezeu insusi pe cruce. Dumnezeu s-a frasuit putin (acuzand un disconfort in zona membrelor), dupa care a dat ochii peste cap si a redevenit invizibil. Omul o facuse si pe asta. Il omorase pe Dumnezeu. Adam, stramosul sau muieratic a fost razbunat. Dumnezeu a murit, traiasca omul si frumoasele lui nascociri tehnice. |
6 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| Am făcut referire la o cruce de lumină, ceea ce este cu totul altceva. Pentru a putea fi înțelese, textele mele trebuiesc citite cu atenție și nu tratate cu superficialitatea primei lecturări. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| De lumina, de lemn de frisca, de fulgi de ciocolata, ideea e tot aia. Crucea e un instrument de tortura. |
8 M. Arin [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| Crucea de frișcă? Asta ar fi o soluție pentru relansarea religiei creștine. Popii cofetari ar avea priză, românii fiind mari consumatori de dulciuri și de dulcegării (în gastronomie, spiritualitate, artă). Există însă o limită până la care se poate glumi pe seama crucii, Danilo. Când spui "cruce de frișcă", se indignează chiar și ateii. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| N-au decat sa se scandalizeze. Niste ipocriti. "NU cred in farastacurile astea cu crucile, mataniile, prescurile si agheazma, dar stimate domn exista o limita." Cum sa existe o limita pentru insi ca mine? Amintiti-va cugetarea: "Prostia si universul nu au limite." Nici eu nu am si nici univers nu sunt, chiar daca ma dau grandios. |
10 M. Arin [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| Te înțeleg, Danilo. Nu crezi în agheazma de dozator. Dar, cu siguranță crezi în cea livrată cu cofița. Una peste alta, poezia francezului sună splendid. Nu e de mirare că inspiră atâta lume bună. |
11 George Budoi [din public] a spus pe 20 martie 2013: |
| PAOLO TOSTI (muzica) CHANSON DE L'ADIEU (Cântecul despărțirii), 1898, pe versuri de EDMOND HARAUCOURT LE RONDEL DE L'ADIEU (Rondelul despărțirii), 1890 INTERPREȚI: BRUNO LAPLANTE, 1991 DANIELA D'INGIULLO GIOVANNA GIULIANO GIULIETTI GIUSEPPE DI STEFANO GUSTAVO MORALES JOSÉ CARRERAS, 1989 JULIO MORALES, 2010 LUCIO GALLO, 2011 MATHÉ ALTÉRY ............................................................................ MYRIAM JABALY PLACIDO DOMINGO, 1997 RICHARD TAUBER, 1928, în germană ROBERTO FERRARI ACCIAJOLI RUGGERO RAIMONDI SIMONA MANGO, 2007 TERESA NOVOA VALERIE VERVOORT, 2012 WARREN MOULTON, 2008 |
12 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 20 martie 2013: |
| Vă mulțumesc din toată inima Domnule Budoi, mi-ați făcut o imensă bucurie reascultând aceste interpretări remarcabile. |