Izvorul nesecat
Din nesecatul tău izvor
Am băut și eu o cupă plină,
Astfel ca orice muritor
Am constatat că ești divină.
Setea nu mi-am potolit
Chiar numai cu o cupă mare,
Aș vrea izvorul infinit
Să-l am și în continuare.
Tu îmi dai doar câte o picătură
Rămânând astfel tot însetat,
Lasă-mă să beau încă o măsură
Din nectarul vieții fermecat.
Apoi întâmplă-se orice minune
Dacă se mai poate întâmpla,
Aș vrea să plec din astă lume
În suflet cu iubirea ta.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre infinit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.