Cosmopolis
De miresme aerul e greu
în mai
Precum uleiul sfânt
De muzici parcurile metropolis
Se leagănă
Ca o cireadă migrătoare
De elefanți
Prin dunele natale.
Treci gând printre culorile ce țipă
O dată cu viorile în grădini
Și tăvălește-te ca o pisică
În artă, în cupe, în fraze și venin
Prin flora tropicală de afișe
În grădina fântânilor
În vise
Și în rufe vaporoase de batistă.
Oraș cu paratrăsnete în stea
Și-aprins de gală în bezne ca o navă,
Dăruie-ți scările, mansardele, terasele,
barăcile ce se răsfață-n slavă
Și spulberă-mi în ritmul tău făcut
Și în șoaptele și în tufele cu rozii
Pe urma îngerilor tăi de ceară
Și a hohotului tău pierdut
Dans îndârjit al vremii care moare.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre roz
- poezii despre ritm
- poezii despre pisici
- poezii despre parcuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.