SPERANTA
Nori de gânduri zbuciumate
Te caută în veșnică furtună,
Degetele-n șuvițele roșcate
Obosite se adună.
Trupurile se strâng încorsetate
Simțindu-se așa de bine împreună,
Rămânând așa, plutind departe
În ceruri senine fără lună.
Tu ai uitat iubita mea
Că am murit de mii de ori?
Dar mi-ai produs reînvierea
Prin ai iubirii dulci fiori.
Acum toate sunt așa departe
Dar revin mereu în amintire,
Vor deveni din nou realitate
Sub așa de blânda ta privire?
Fălticeni August 1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre nori
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.