Apus
... efilat se strecoară o rază dup-o pleoapă de nor, fir minuscul
ca o band-alburie de ceață prin volute de jar mișcătoare în tonuri
și fundalu-explodează de-un grena înroșit ca o aplică pe bolta-n cutremur
ce se stinge-nspre negru, până raza-i doar punctul micronic, rubinul tiarei de tronuri...
mă privesc ochi-n ochi c-o oglindă arămie licărind de fiori, c-un mic tremur...
este-n sânge crepuscul!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre negru sau poezii despre cutremure
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.