GANDINDU-MA LA VIITOR
Arzând ca faclele din smoală
M-am înșelat ca orice muritor,
Duceam în mine noua boală
Abuzul de cuvinte fără spor.
M-am liniștit și în tăcere
Ironii am strâns și pentru alții,
Hămesit de falsa mea plăcere
Inima mi-am frânt-o în durere.
Ce a mai rămas e numărat
Ce este totu-i cântărit,
Între vis și adevărat
Nu știm ce e de-mpărțit.
Va veni suprema pace
În care vom dormi de veci,
Va fi sfârșitul, n-ai ce face
În jurul nostru cripte reci.
În lumea asta totuși mică
Fac declarații, îndrăznesc.
De ce să-mi fie frică?
Vreau să se știe că iubesc.
Petia August 1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.