Luceafărul poeziei românești
În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
- poezii despre argint
- poezii despre România
- poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.