Mamă

Atât de fragedă când m-ai avut
că te-ai fi putut frânge precum copacul
ce a rodit prea devreme.
Am fost vlăstarul iubirii
florilor de măr
nuntite.
Braţele tale ca ramurile firave
ce-şi aşteaptă înfrunzirea
m-au legănat.
M-ai spălat cum spală albul zăpezilor
ghiocelul apărut înainte de vreme;
copil - ce ţi-am furat copilăria.
M-ai şters cu năframa ta
tivită cu buchete de bucurie şi speranţă
că voi fi Om;
îmi puneai sub pernă busuioc
şi mă închinai îngerului
păzitor.
Cu atâta dragoste mă înveleai
că o simt şi acum când
merg la culcare.
Până şi visele mi le vegheai
căci tresăreai ca o pasăre speriată
la orice scâncet din noapte.
Atâta iubire ai dăruit mamă
încât nici cerul în nemărginirea lui
n-ar putea să o încapă.
Ştii cât de mult te iubesc?

poezie de Angelina Nădejde (10 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina
Votează! | Copiază!