În curs de frumos

Se scaldă lumea-n frumuseţe
De chipuri, trupuri efilate
De-o rasă-n pic de tinereţe
Sublimă, ca o sanctitate.

E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încoloraţi, prelungi...

Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosiţe-n lungi cunune.

Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt cu bust de rază
Şi se aşază-n şold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.

E gâtul şip pe-un umerar
Firav cu-amestec de vigoare
Să ţină cupe de nectar,
Să crească din boboc iar floare.

Şi pasu-i gambă cum picur
Între văzduh şi vis de-abis
În mers candid, fugar de licur...
La întâlnirea ce-a promis.

Şi lângă toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe gleznă,
Pe-un toc în punct ţinând pocalul
De sângele-n rubin, miresmă.

Nu ştiu de duh umple cleştar
În fir-şuvoi, suflet la fel,
Nici minte câtă este dar,
Nici cugetul cât e fidel?...

... Doar că pereche i-e străjer
De val în canion de fibră,
De braţ învârcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avidă.

E-un pic de stal, de duritate
Să ţină-mbrăţişat subtilul;
Plăpânda de feminitate...
E vaza florii... Masculinul!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!