Târâtură de naţie în sfântă de ţară

Nu-i deloc nouă hâda ruşine a spurcăciunii
Ce-mprăştie excremente împuţind harul lumii,
Dar parcă n-a mai fost în istorie o altă
Mai laşă, vanitoasă (la greu, te lasă baltă)
Şi fură şi se plânge că n-are bani de trai
Şi munca o urăşte, vrea traiul pe vătrai
Cerşind la infinit sponsor-izări... Temei
Având lenea de gaj, "full"-tâmpă de idei...
Politica o face doar prin trădări, ruine
Din cei de jumulit... Răul altuia îi e bine!
E pururea avidă, ca-ntr-un război civil,
Să-şi pună însăşi piedici, să-şi crescă pe copil
În cultu-escrocheriei, al şcolii păcălite,
Al furtului de-averi, de case neplătite....
Căci Terra îi e datoare să îi plătească dări
Ce-nfaşcă de prin bănci, visând falimentări
Să scape, ipocrita, făcându-şi legi nedrepte
Şi masochistic râde detronând vechi percepte
Ce alţii au tot clădit, cast, în naivitate
De vorbe strînse-n mână şi odă la dreptate!?...
Elita, educaţia, stil, clasa şi cultura,
Onoarea, demnitatea, citit, literatura,
Bun simţ, cinste... îs defecte atot stânjenitoare
În bălăceala neagră, zoioiasă, împuţitoare...
Şi "regi" şi "împăraţi" sunt titluri ţigăneşti
Cu tiare, lanţuri, ghiuluri, "palate-mpărăteşti".
Din furt, proxenetism, cadouri Ilieşti
(Ţiganul comunist, ce trădător cinsteşti
Şi l-ai lăsat să-mpartă lingourile sfinte)
De vechi mineri, din moţi, puşi sape de morminte
În mineriade sumbre!!!... Şi cu urmaşi la fel;
Un securist-matroz, cu vis că numai el
Şi neamul lui de proşti, de proaste preacurvite
În găşti de "naşi" de clanuri, mereu redenumite,
Visează coşmăreşte moşteniri de prostime
De-analfabeţi, de "missuri"... nu visuri la mulţime,
Mânjind -scursoarea lumii- şi Rege, Dinastie,
Îşi preamărind borfaşii ce-adoră de hoţie
La drumul mare, în secte, guvern, la datorie?!...
În judecăţi strâmbe Strassbourg nu pridideşte
Tot să repare-n van ce "magi... strat" greşeste!?!
Biserica-i rapace, nu ştie dăruinţă
Şi cumpără pe luate şi morţi, născuţi, credinţă!...
... Perverşii-n straie-n jeg strigă dansând că "n-are",
-Cu aur greu la gât, la mâini, urechi, picioare-
Iar sufletul şi-l vând pe-o pungă d-aracet,
Votând inept călăii ce-au fost şi-s iar "perfect"
S-o ducă la dezastru pe ţara fără vină,
Trăgând şi Europa la fund... O rădăcină
De buruiană rea -ce-o lume-ntregă-i strigă
Şi vrea s-o scoată, o rupă, în scrum să o înfigă
Şi să se scape, oh, de putregaiul rânced-
Dar nu se lasă, e mâlul, de fund negru şi lânced,
Ce se lipeşte, trage şi crede că e leacul...
Nu-şi vede narcisista că-ncet îşi face... veacul!

PS
... Iar lauda şi-o face pe trei ţânţari ca mine
Care-am fugit de scârbă şi-am muncit greu, pe vine;
Ne-am instruit onest pe bani greu câştigaţi,
Ce numai de-i trimitem, suntem "de-ai noştrii", "fraţi"?!?...
Dar dacă-ncerci să spui, să construieşti, s-ai cinste,
Te trimite-napoi şi-ţi ia tot ce-ai... Te minte!
E asta naţiunea ruşinii; un popor
Ce-şi clamă strălucire pe-un moţ... mirositor!
... Şi mă dezic de ea, de el, că nu mă au!...
Mi-am luat rucsac de muncă şi suflet doar să dau
Un univers, valoare, muncă, cinste, dreptate,
Cultură, onoare... Ţării, o castă eternitate!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!