Presupuneţi că în sala de conferinţe, în rândurile auditoriului calm şi atent, se găseşte totuşi un individ ce se comportă în aşa fel încât să mă deranjeze şi care, prin râsete necuviincioase, prin vorbărie sau bătând din picioare, mă tulbură. Voi declara că nu pot continua să profesez astfel; zicând acestea, câţiva ascultători viguroşi se vor ridica şi, după o scurtă dispută, vor scoate personajul pe uşă. El va fi refulat şi voi putea să-mi continui conferinţa. Dar, pentru ca tulburarea să nu se mai producă, în situaţia că expulzatul ar încerca să reintre în sală, persoanele care mi-au venit în ajutor, vor merge să sprijine uşa cu scaunele lor, stabilind astfel un fel de rezistenţă. Dacă se transpun acum în plan psihic evenimentele exemplului dat, deci dacă se presupune că sala de conferinţe este conştientul şi vestibulul inconştientul, vom avea o imagine destul de bună a refulării.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark (2010)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!